Pedagogia Freinet- o pedagogie actuală

           ”O școală modernă care pregătește copiii de azi să trăiască în lumea de maine”

    

       Pedagogia Freinet este una dintre puținele pedagogii alternative care s-a impus în fața timpului, dovedind astfel că structura și bazele sale sunt unele bine fortificate, ce din punct de vedere diacronic nu numai că a rezistat, dar a și evoluat constant. Acest fapt nu poate decât să indice actualitatea acestei pedagogii, care deși a fost fondată de Célestin Freinet (1896-1966) în secolul 20,ea poate fi întâlnită la nivel mondial ca metodă de predare cu un succes impresionant în formarea și educarea elevului.

  Aceasta respecă curriculum-ul național, face parte din subsistemul învățământului alternativ de stat, este centrată pe copil,luând în considerare cele trei componente ale personalității sale: UNICITATE, DIVERSITATE, GLOBALITATE

Este aplicat

•  În învățământul preșcolar și primar(rețea învățământ alternativ), dar și în cel gimnazial și liceal(tehnici Freneit)
•  În activități extracurriculare, tabăra internațională ȘCOALA DE VARĂ

                                  Principiile pedagigiei Freinet

         

         1. Școală centrată pe copil

                       ,,Veţi fi la nivelul copiilor. Îi veţi vedea cu ochi, nu de pedagog şi de şef, ci cu ochi de om şi de copil şi veţi reduce imediat, prin acest fapt, distanţa periculoasă care există, în clasele tradiţionale, între elev şi profesor” spune Freinet. Cu ochii permanent deschişi la opţiunile elevilor, profesorul trebuie să întrunească factorii situaţiei educative, fără a avea nevoie să psihanalizeze. Rezultă că rolul profesorului este riguros şi considerabil în faza organizării clasei ca să permită fiecărui elev să lucreze liber. 

 Freinet introduce în clasă un climat nou, asociind profesorul şi elevii în realizarea de sarcini comune. Elevul ,,cu experienţele sale proprii şi cunoştinţele sale diverse şi difuze, are şi el de dat informaţii profesorului”.

  

      2. Muncă școlară motivată

               Freinet se pronunţă pentru o educaţie a muncii. Educaţia trebuie să-şi găsească motorul esenţial în muncă creatoare, liber aleasă şi asumată. În cucerirea autonomiei fiecare trebuie să inveţe să-şi fixeze singur obiectivele, în loc să aştepte să-i fie mereu impuse din exterior. Şcoala devine un loc de producţie decisă cooperativ de copii prin creaţii, cercetări, deprinderi dobândite; ea este astfel adevărata pregătire pentru o lume a muncii în care fiecare va putea participa la decizii.

    3. Activitate personalizată 

                 Respectul identităţii personale şi al diversităţii. Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci acceptat ca atare, cu personalitatea lui. Problema nu este reinserarea indivizilor devianţi în categoriile normalizate, ci recunoaşterea identităţii lor fără a-i exila în diferenţa lor sau a-i abandona. 

Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei Freinet care vizează plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând seama de achiziţiile sale, de ritmurile şi de capacitatea sa de a deveni actor al propriei învăţări. 

   

    4. Expresie liberă şi comunicare

                Libera exprimare nu este invenţia unui elev deosebit de creativ, ea este manifestarea însăşi a Vieţii. Libera exprimare pedagogică trebuie să permită fiecăruia să- şi redea sentimentele, emoţiile, impresiile, cugetările, îndoielile. Toţi copiii, dacă n-au fost încă descurajaţi, percep nevoia şi dorinţa de a se exprima, de a comunica între ei cu instrumentele de care dispun(vorbirea, scrisul, desenul etc.) 

           ”O școală modernă care pregătește copiii de azi să trăiască în lumea de maine”

    

       Pedagogia Freinet este una dintre puținele pedagogii alternative care s-a impus în fața timpului, dovedind astfel că structura și bazele sale sunt unele bine fortificate, ce din punct de vedere diacronic nu numai că a rezistat, dar a și evoluat constant. Acest fapt nu poate decât să indice actualitatea acestei pedagogii, care deși a fost fondată de Célestin Freinet (1896-1966) în secolul 20,ea poate fi întâlnită la nivel mondial ca metodă de predare cu un succes impresionant în formarea și educarea elevului.

  Aceasta respecă curriculum-ul național, face parte din subsistemul învățământului alternativ de stat.

Este aplicat:

•  În învățământul preșcolar și primar(rețea învățământ alternativ), dar și în cel gimnazial și liceal(tehnici Freneit)
•  În activități extracurriculare, tabăra internațională ȘCOALA DE VARĂ

                                  Principiile pedagigiei Freinet

         

         1. Școală centrată pe copil

                       ,,Veţi fi la nivelul copiilor. Îi veţi vedea cu ochi, nu de pedagog şi de şef, ci cu ochi de om şi de copil şi veţi reduce imediat, prin acest fapt, distanţa periculoasă care există, în clasele tradiţionale, între elev şi profesor” spune Freinet. Cu ochii permanent deschişi la opţiunile elevilor, profesorul trebuie să întrunească factorii situaţiei educative, fără a avea nevoie să psihanalizeze. Rezultă că rolul profesorului este riguros şi considerabil în faza organizării clasei ca să permită fiecărui elev să lucreze liber. 

 Freinet introduce în clasă un climat nou, asociind profesorul şi elevii în realizarea de sarcini comune. Elevul ,,cu experienţele sale proprii şi cunoştinţele sale diverse şi difuze, are şi el de dat informaţii profesorului”.

  

      2. Muncă școlară motivată

               Freinet se pronunţă pentru o educaţie a muncii. Educaţia trebuie să-şi găsească motorul esenţial în muncă creatoare, liber aleasă şi asumată. În cucerirea autonomiei fiecare trebuie să inveţe să-şi fixeze singur obiectivele, în loc să aştepte să-i fie mereu impuse din exterior. Şcoala devine un loc de producţie decisă cooperativ de copii prin creaţii, cercetări, deprinderi dobândite; ea este astfel adevărata pregătire pentru o lume a muncii în care fiecare va putea participa la decizii.

    3. Activitate personalizată 

                 Respectul identităţii personale şi al diversităţii. Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci acceptat ca atare, cu personalitatea lui. Problema nu este reinserarea indivizilor devianţi în categoriile normalizate, ci recunoaşterea identităţii lor fără a-i exila în diferenţa lor sau a-i abandona. 

Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei Freinet care vizează plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând seama de achiziţiile sale, de ritmurile şi de capacitatea sa de a deveni actor al propriei învăţări. 

   

    4. Expresie liberă şi comunicare

                Libera exprimare nu este invenţia unui elev deosebit de creativ, ea este manifestarea însăşi a Vieţii. Libera exprimare pedagogică trebuie să permită fiecăruia să- şi redea sentimentele, emoţiile, impresiile, cugetările, îndoielile. Toţi copiii, dacă n-au fost încă descurajaţi, percep nevoia şi dorinţa de a se exprima, de a comunica între ei cu instrumentele de care dispun(vorbirea, scrisul, desenul etc.) 


Bibliografie:
    -  Rădulescu Mihaela, ,,Pedagogia Freinet-un demers inovator’’, ed. Polirom, 1999,
    -  Pettini Aldo , ,,Freinet şi tehnicile sale’’, ed. CEDC, 1992,
    - ,,Le Nouvel Educateur’’-Revistă de Pedagogie Freinet, nr. 17, 84, 92, 94, 101, 104, 109, 111, 128, 138